Mănăstirea Hurezi
Mănăstirea Hurezi
Mănăstirea este așezată la poalele Muntelui Capatânii, la marginea satului Românii de Sus, localitate aflată la aproximativ 50 de kilometrii spre vest de Râmnicul Vâlcea, în județul Vâlcea. Ansamblul monahal de la Hurezi se întinde pe o suprafață de 3 hectare, cuprinzând mănăstirea propriu-zisă, Biserica Bolnița, și două schituri, cel al Sfinților Apostoli Andrei și cel al Sfântului Ștefan.
Biserica a fost ctitorită între anii 1693-1697 de către Constantin Brâncoveanu și are o lungime de 32 de metrii și o înălțime de 14 metrii, fiind zidită în formă de cruce.
| Program: | |
|---|---|
| Luni – Vineri | 7:00 – 20:30 |
| Sâmbătă | 7:00 – 21:30 |
| Duminică | 7:00 – 21:00 |
Este unicat în patrimonial UNESCO, fiind considerată cea mai reprezentativă constructive în stil brâncovenesc din întreagă țară, fiind și cel mai mare ansamblu monahal din țară.
Numele mănăstirii de Hurezi vine de la denumirea unor păsări care se numesc huhurezi, fiind niște păsări de noapte cu un penaj deosebit de frumos și colorat. Conform legendei locale, meșterii care au lucrat să oconstruiasca măreață mănăstire, din cauza turicilor, au lucrat mai mult noaptea când se auzeau aceaste păsării, de aici această denumire.
Mănăstirea este formată din două incinte: Prima incinta fiind delimitată de ziduri din cărămidă, care cuprind mănăstirea cât și schiturile din împrejurimi, iar cea de-a două incinta, fiind fortificată și foarte înalta, având trei clădiri pe trei laterale iar spre răsărit un zid înalt.
Întreg ansamblul se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcașe de cult, construite în etape diferite și de ctitori diferiți.
Ansamblul monastic se compune din:
Biserica propriu-zisă a mănăstirii, ctitorită de marele domnitor și cărturar Constantin Brâncoveanu, aflată în centrul incintei cu hramul Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena;
Biserica bolniței, ctitorită de doamna Maria, soția domnitorului, la 1696;
Schitul „Sfinților Apostoli“, ctitorit de starețul mănăstirii Ioan Arhimandritul la 1698;
Schitul Sfântului Ștefan, numit astfel după numele fiului cel mare al domnitorului, ctitorit de acesta la 1703.
