Stațiuni

Stațiunea Băile Olăneşti

Stațiunea Băile Olănești este una dintre puținele localități din țară care întrunește în chip armonios doi factori naturali de cură: factorul climatic și topo-climatic local, și factorul hidromineral constituit din apele minerale. Băile Olănești ocupă primul loc printre stațiunile balneoclimaterice din România în ceea ce privește numărul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, ca și varietatea compoziției și a concentrației apelor minerale. În stațiune se găsesc peste 35 surse hidrominerale, atât ca izvoare naturale, cât și ca rezultat al unor lucrări de foraje și miniere (puțuri și galerii).

Stațiunea Băile Govora

Stațiunea Băile Govora este situată în depresiunea subcarpatică Govora, înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de fagi, stejari și pini, la o altitudine de 360-380 m, fiind o stațiune de importanță națională deschisă în toate anotimpurile renumită pentru varietatea și caracterul terapeutic al proprietăților apelor bogate în clor, sodiu, iod, brom, sulf (pentru cure externe) și cele hipotonice bogate în magneziu, calciu, puțin sulf (pentru cure interne) cunoscute și utilizate încă din 1866.

Stațiunea Călimănești-Căciulata

Stațiunea Călimănești-Căciulata este situată la o altitudine de 260 m, în depresiunea subcarpatică Jiblea-Călimănești, pe malul drept al Oltului. Izvoarele de apă minerală sunt cunoscute de pe timpul romanilor, iar mai târziu, în anul 1860, apa minerală de la Călimănești-Căciulata capătă o faimă europeană, apa fiind îmbuteliată și transportată în Franța, la Paris. Este cea mai renumită stațiune balneo-climaterică de pe valea Oltului, fiind disponibilă pentru tratamente pe tot parcursul anului. Stațiunea Călimănești-Căciulata este indicată în tratamentul bolilor digestive, al bolilor hepatobiliare, boli ale sistemului renal și urinar, tulburări metabolice și nutriționale și multe altele.

Stațiunea Ocnele Mari

Ocnele Mari, cunoscut încă din neolitic și menționat documentar ca oraș în anul 1402, redeclarat oraș în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună, are în componența sa localitățile: Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului (include Ocnele Mari – centru) Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica. Până în anul 1956, tot de Ocnele Mari aparțineau și localitățile Copăcel, Râureni și Stolniceni. Orașul se întindea până la râul Olt. Acum aceste localități aparțin de municipiul Râmnicu Vâlcea. Vechile denumiri de acces numite „Drumul Sării” aveau direcțiile: Ocnele Mari – Râureni – Drăgășani – Vidin, Ocnele Mari – Horezu – Severin,Ocnele Mari – Râmnicu Vâlcea.

Datorită apelelor clorosodice și iodurate, secondate de nămolul sapropelic (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate prin proprietățile lor terapeutice, pe la 1812, s-au deschis primele stabilimente de tratament folosind apa sărată dintr-o fostă gură de ocnă Balta Roșie adâncă de 120 m. Aceste ape în combinație cu nămolul sapropelic tratează reumatismul ,afecțiunile ginecologice și afecțiuni ale sistemului osos la copii. În prezent, stațiunea continuă să funcționează în sezonul călduros.

Stațiunea Brezoi

Brezoi este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitatea componentă Brezoi, și din satele Călinești, Corbu, Drăgănești, Golotreni, Păscoaia, Proieni, Valea lui Stan și Văratica. Se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea și la 66 km sud de Sibiu.

Orasul este inconjurat de paduri si vai în care sunt raspîndite sate sau locuinte sezoniere – asa numitele « odai » care pastreaza înca izul arhaic al vietii taranilor din zona montana si submontana. În păduri pot fi întîlnite frecvent toate speciile de vânat mare de la noi din tara: urs, lup, râs, mistreț, cerb, căprior, capră neagră.